O veche abordare a artei vindecării, reluată într-o nouă manieră – Noua Medicină Germană

Sursa: www*ne-cenzurat.ro/

„Corpul, împreună cu organele sale, nu reprezintă altceva decât mintea.”
(Swami Shivananda).
 Cancerul – un „tsunami” care apare la nivel psihic şi se repercutează fulgerător la nivelul structurii creierului şi a unui organ specific.
 Dovezi ştiinţifice despre unitatea psihic-creier-organism. Orice conflict interior major – o boală şi o şansă către depăşirea propriilor limitări.
 Refuzul medicinii actuale de a accepta o nouă viziune asupra cancerului.

În trecut, medicina privea fiinţa umană ca pe un întreg – psihic, minte, corp fizic, toate trei formau un singur tot şi erau toate luate în considerare în momentul în care apărea o boală. De-a lungul timpului, această abordare a dispărut treptat, lăsând locul unei atitudini mecaniciste, carteziene, similare oricărei ştiinţe. La ora actuală, doar medicinile tradiţionale, care au trecut testul timpului, mai păstrează o raportare holistică la fiinţa umană. În schimb, medicina actuală se preocupă numai de corpul fizic, la fel cum un mecanic se preocupă să repare diferitele piese ale unei maşini stricate. Motivul pentru care medicina actuală nu acceptă şi participarea minţii şi a psihicului pacientului în generarea şi derularea procesului bolii, este faptul că... nu există dovezi ştiinţifice care să ateste acest lucru.

Dovezi care atestă faptul că fiinţa umană funcţionează ca un întreg (format din trup, minte şi psihic, ce sunt intercorelate şi se influenţează reciproc) au fost aduse şi, totuşi, ele au fost respinse cu vehemenţă. Medicul care a realizat aceste descoperiri a fost dat afară din clinica universitară în care lucra, retrăgându-i-se şi dreptul de a mai practica medicina, fiind chiar arestat! Acest lucru s-a petrecut în anii ’90 – în secolul XX –, nu în Evul Mediu. În acest articol vă oferim mai multe informaţii despre descoperirile doctorului Ryke Geerd Hamer.

Inter-corelarea psihic-creier-organism

Pe scurt, în anul 1978, doctorul Ryke Geerd Hamer a suferit un şoc emoţional, ca urmare a morţii fiului său. Trei ani mai târziu, a fost diagnosticat cu un cancer testicular. Până atunci, el nu avusese niciodată o boală serioasă, considerându-se întotdeauna un om sănătos. Din acest motiv, el a realizat o corelaţie între şocul emoţional pe care îl avusese la moartea fiului său şi boala apărută. Ca medic de medicină internă şi şef al departamentului de medicină internă din cadrul unei clinici de oncologie ginecologică, el a verificat această corelaţie şi a observat că ea exista la fiecare dintre pacientele cu cancer, internate în clinica respectivă. Ulterior, doctorul Hamer a verificat această corelaţie pe un număr de peste 15.000 de pacienţi, pe care i-a consultat. Acesta este un prim aspect foarte important: legătura dintre psihic şi organism - şocul psihic a determinat o boală la nivelul corpului fizic. Această legătură dintre psihic şi corpul fizic a fost explicată de către Barry Sterman, în anii ’60.

Sterman a arătat, prin experimente ştiinţifice riguroase, că neuronii se află acolo unde mintea întâlneşte corpul. El a arătat că, prin simpla ghidare a modului în care cineva gândeşte, se poate modifica structura ţesutului cerebral, ca mod de interconectare a celulelor nervoase şi ca densitate de celule. Deci, cu atât mai mult, un şoc emoţional – privit ca o aglomerare de gânduri, conştientizate sau neconştientizate, care au o mare forţă - poate deteriora efectiv arhitectura creierului, pe o anumită arie. Aceste modificări se transmit apoi instantaneu prin prelungirile neuronilor care există în aria respectivă afectată, deteriorând parţial fiziologia organismului.

Următorul pas realizat de către doctorul Hamer a fost acela de a demonstra existenţa unor zone specifice de proiecţie în creier a diferitelor organe ale corpului. Având acces la un computer-tomograf, Hamer a observat, la cazurile studiate, modificări specifice la nivel cerebral, în sensul că un anumit organ bolnav determina pe tomografie o imagine modificată faţă de normal în aceeaşi zonă, indiferent de forma de boală care afecta organul respectiv şi indiferent de pacient. Astfel, prin studierea tomografiilor în corelaţie cu istoricul bolii pacienţilor respectivi şi cu ajutorul cunoştinţelor de embriologie şi de evoluţie a fiinţei umane, doctorul Hamer a făcut o sui generis hartă a creierului, identificând proiecţia diferitelor organe la nivelul creierului.

Astfel, prin studierea şi documentarea unui număr impresionant de cazuri, doctorul Hamer a certificat aspectul susţinut de medicina antică: psihicul, creierul şi organismul fizic constituie o unitate. Iar un şoc emoţional neprevăzut loveşte fiinţa umană la aceste trei niveluri, generând modificări specifice pe fiecare „etaj”. Cunoscând afectarea apărută la un anumit nivel, se vor putea identifica şi alterările produse la celelalte două niveluri.

Următoarea povestire ilustrează modul în care doctorul Hamer a reuşit, în timp, să îşi perfecţioneze arta descoperirii bolilor, prin care a ajuns să pună un diagnostic de boală pentru diferite organe, doar privind o tomografie computerizata (tomografiile în medicina clasică nu dau informaţii decât despre creier nu şi despre alte organe).

După o prezentare pe care doctorul Hamer a susţinut-o la Viena în mai 1991, un medic i-a înmânat o tomografie a unui pacient şi l-a rugat să îi spună leziunile organice (bolile) pe care le are pacientul respectiv şi căror conflicte interioare se datorează acestea. În acel moment, de faţă erau prezente 20 de persoane, inclusiv radiologi şi specialişti în tomografie computerizată. Doctorul Hamer, în cadrul unui interviu, afirma: „Din toate cele trei niveluri, eu aveam în faţă doar imaginea creierului. Din tomografie am putut diagnostica un carcinom vezical hemoragic recent, un carcinom de prostată vechi, un diabet, un carcinom pulmonar vechi şi o paralizie senzorială a ariei specifice din corp şi bineînţeles, conflictele corespunzătoare (care au condus la instalarea acestor boli). Medicul respectiv s-a ridicat şi m-a felicitat spunând: „Cinci diagnostice corecte! Este exact ceea ce are pacientul şi aţi fost capabil chiar să diferenţiaţi afecţiunile recente de cele vechi. Fantastic!”

Nu orice şoc poate fi considerat ca fiind generator de cancer

Doctorul Hamer afirmă că doar şocurile care ne prind „pe picior greşit” pot determina cancerul. Astfel de şocuri sunt generate în special de veştile proaste, la care ne aşteptăm cel mai puţin şi faţă de care structura ego-ului nostru se opune cu vehemenţă – aspect care poate să nu fie conştientizat atunci. Acest conflict între faptul care s-a petrecut şi nu mai poate fi întors înapoi şi dorinţa de a nu se fi petrecut, generează un fel de cutremur, care are loc în structura psihică, apoi în structura creierului şi a diferitelor organe. Uneori acest conflict, această rezistenţă faţă de cursul vieţii, se petrece la nivel subconştient. Dar chiar şi astfel, afectarea în cascadă apare. Acest şoc poate fi privit ca un tsunami, care loveşte o clădire cu trei etaje, cele trei etaje fiind, de sus în jos, aspectul psiho-mental, structura creierului şi organele interne. Factorul decisiv în aceste cazuri nu este ceea ce se petrece în exterior, ci modul în care pacientul resimte la nivel psihic experienţa exterioară, în momentul în care se produce şocul.

Putem observa, deci, cum o anumită trăire negativă se repercutează de sus în jos, în structura fiinţei umane: de la nivel psiho-mental transmiţându-se la nivel cerebral şi apoi la nivelul unui anumit organ. Aceasta demonstrează faptul că „gândul este o forţă reală, cea mai vitală, subtilă şi irezistibilă forţă care există în univers” (Swami Shivananda). Dar, în aceste cazuri, se obiectivează „eficienţa” gândului, în sensul producerii şi propagării suferinţei.

„Vibraţiile emoţiilor vor stârni excitări corespunzătoare în materia mentală pură, astfel încât toate gândurile omului vor fi deranjate şi afectate, în strânsă legătură cu emoţia din acel moment” (Swami Shivananda). Iar aceste vibraţii vor determina vibraţii corespunzătoare ale substanţei cerebrale, determinând destructurarea ei în asemenea cazuri. Acest scurt-circuit, care apare ca o leziune în substanţa cerebrală, poate fi observat pe o tomografie şi arată, după cum afirmă doctorul Hamer, ca nişte inelele concentrice ale unei ţinte sau ca desenul de la suprafaţa apei, în care a fost aruncată o piatră. Tot el afirmă că radiologii confundă de obicei astfel de rezultate care apar la tomografie, cu defecte ale echipamentului tehnic.

Şocul emoţional nu loveşte la întâmplare

Şocul emoţional are o frecvenţă de vibraţie specifică, care se repercutează la cele trei niveluri menţionate. Există o similaritate rezonatorie a psihicului la acel moment, cu zona afectată la nivel cerebral şi cu organul corespondent. Aşa cum afirmă doctorul Hamer „la momentul şocului, conţinutul conflictului este cel ce determină localizarea specifică la nivelul creierului şi localizarea cancerului sau a bolii echivalente, în organism. Fiecare conflict-şoc are un conţinut specific, care se defineşte exact în momentul şocului. Rezultatul conţinutului conflictului este asociativ, adică se petrece inconştient şi de aceea va depăşi capacitatea de înţelegere conştientă (la momentul respectiv). Spre exemplu, un lăptar care va fi implicat într-un accident şi va pierde întreaga cantitate de lapte pe care o duce, va genera un conflict biologic legat de apă (fluide), un cancer al rinichilor. „Conţinutul” fiecărui conflict biologic se va asocia cu un cancer bine definit şi va fi înregistrat într-o zonă specifică a creierului.”

Semne ale şocurilor emoţionale generatoare de cancer

Nu orice conflict care se petrece în desfăşurarea activităţilor noastre zilnice este generator de cancer. Însă, şocurile care se află la originea bolilor vor determina, de la primul moment, un fel de stres continuu – aproape toate gândurile vor gravita în jurul fenomenului respectiv, iar la nivelul corpului fizic se va observa fenomenul de mâini şi picioare reci, pierderea poftei de mâncare, pierdere în greutate, apariţia insomniilor. Aceste modificări vor dispărea atunci când se va rezolva conflictul psihic.

Semne ale revenirii la normal

Rezolvarea conflictului interior îndepărtează simptomele descrise mai sus, în sensul că mâinile şi picioarele se încălzesc, revine pofta de mâncare, greutatea se normalizează, somnul se îmbunătăţeşte. Doctorul Hamer relatează că mai poate persista însă o anumită oboseală şi nevoia de odihnă, tumora se opreşte din creştere, iar pe tomografie apar semne specifice de revenire la normal.

Înţelepciunea naturii

În contextul descoperirilor făcute prin studierea miilor de cazuri de cancer, doctorul Hamer a făcut nişte observaţii extraordinare legate de fenomenul bolii şi anume:

„Mama natură nu a creat această fază de stres (şoc emoţional) fără un scop, din moment ce, din cauza acestui stres, individul va fi capabil să rezolve un anumit conflict interior, va elimina ceva care se opunea cursului natural al vieţii”.

„Fiecare boală trebuie înţeleasă ca un program biologic al naturii, care are importanţă evolutivă. Adică, fiecare boală are un program specific, ce rezolvă un conflict biologic excepţional, neanticipat”.

„Putem observa şi înţelege faptul că există o ordine naturală şi că fiecare proces individual din natură are semnificaţie, raportat la tot ceea ce există”.

Aşa cum spunea A. Einstein: „...concepţiile noastre asupra realităţii fizice nu pot fi niciodată definitive. Trebuie să fim permanent pregătiţi să schimbăm aceste concepţii”.

Povestea lui Ryke Geerd Hamer

Ryke Geerd Hame s-a născut în 1935 în Frisia – Germania şi a studiat medicina şi teologia la Universitatea din Tübingen. La vârsta de 26 de ani, a primit licenţa de a practica medicina. În 1972 doctorul Hamer şi-a încheiat specializarea în medicină internă şi a început să lucreze ca internist la clinica Universităţii din Tübingen, ocupându-se de pacienţii bolnavi de cancer. Împreună cu soţia sa – Sigrid Hamer – care era şi ea medic, a inventat o serie de aparate medicale. Cu banii câştigaţi în urma patentării invenţiilor sale, s-a mutat împreună cu familia în Italia, unde, pe lângă munca sa de la clinică, trata gratis bolnavii din suburbiile Romei.
În 18 august 1978, fiul său Dirk este accidentat grav şi în 7 decembrie moare în braţele tatălui său. La scurt timp doctorul Hamer este diagnosticat cu cancer testicular. Astfel acesta ajunge să facă importantele descoperiri medicale, care vor revoluţiona medicina. În octombrie 1981 doctorul Hamer îşi prezintă descoperirile Universităţii din Tübingen ca teză de post-doctorat. Însă, Universitatea îi respinge munca şi refuză să îi evalueze teza, situaţia sa devenind astfel un caz fără precedent în istoria Universităţii. La scurt timp, doctorul Hamer a primit un ultimatum din partea clinicii Universităţii: ori renunţă la teoriile sale, ori contractul de muncă nu îi va mai fi reînnoit. Acesta a ales să re retragă, continuându-şi cercetările. Mai multe încercări de a-şi deschide o clinică privată au eşuat. Scrisorile către autorităţi ale pacienţilor doctorului Hamer au rămas fără răspuns.

În 1985, după 29 de ani de căsnicie şi după ce a crescut patru copii, Sigrid Hamer a murit. Hărţuirile doctorul Hamer au culminat în 1986, când o instanţă i-a interzis să mai practice medicina. În ciuda faptului că descoperirile sale ştiinţifice nu a fost niciodată contrazise, doctorul Hamer a pierdut la 51 de ani dreptul de a practica medicina, pentru că a refuzat să renunţe la cercetările sale despre originea cancerului şi a refuzat să se conformeze principiilor medicinii clasice. Fără licenţă medicală, doctorul Hamer s-a bazat pe un alt medic pentru a obţine tomografii şi date despre pacienţii săi. În 1987 acesta analizase deja peste 10.000 de cazuri şi astfel avea baza practică pentru a-şi susţine descoperirile. Între timp, presa şi sistemul medical nu s-au dat în lături de la nimic pentru a-l ataca şi a-i minimaliza descoperirile. Tabloidele şi „experţii” medicali l-au catalogat pe Hamer drept şarlatan, vindecător auto-proclamat, lider de cult, şi chiar un criminal nebun care ar fi refuzat bolnavilor săi tratamentul convenţional „salvator”.

În 1997, dr. Hamer a fost arestat şi condamnat la 19 luni de închisoare, pentru că a tratat trei persoane fără a avea licenţă de medic. Când doctorul Hamer a fost arestat, poliţia a cercetat dosarele pacienţilor săi. Unul dintre procurorii care conducea ancheta împotriva sa a recunoscut în timpul procesului că, după cinci ani, din cei 6.500 de pacienţi cu cancer în ultima fază ai dr. Hamer, 6.000 sunt încă în viaţă. În mod ironic, oponentul său a oferit statisticile care dovedesc succesul extraordinar al Noi Medicini Germane. Pentru a vă face o idee, în cazul tratamentelor oferite de medicina convenţională pentru bolnavii cu cancer în ultima fază, rata de supravieţuire este sub 5%.
Până în ziua de azi, Universitatea din Tübingen refuză, în ciuda a două ordine judecătoreşti (din 1986 şi 1994) să testeze munca dr. Hamer. În mod similar, medicina oficială refuză să aprobe aplicarea descoperirilor făcute de dr. Hamer, în ciuda numeroaselor verificări realizate de către medici şi asociaţii profesionale.
În 9 septembrie 2004, dr. Hamer a fost arestat de la domiciliul său din Spania, în urma unei sentinţe date de o instanţă din Franţa, în lipsa acestuia. Acuzaţia era „propagandă realizată împotriva ştiinţei medicale şi instigare în favoarea Noii Medicini, cu scopul practicării sale”. A fost găsit vinovat de „fraudă şi practicarea ilegală a medicinei” şi condamnat la 3 ani de închisoare. După un an şi jumătate petrecut în detenţie într-o închisoare franceză, acesta a fost eliberat în februarie 2006. În martie 2007, dr. Hamer a fost obligat să părăsească Spania. Acesta trăieşte acum în Norvegia.

Mai multe despre munca doctorului Hamer puteţi afla de pe site-ul său.

------------------------------------------------------------------------------

Aceste cauze sunt mai mult decat evidente pentru orice homeopat sau orice om care doreste sa inteleaga relatia dintre suflet si boala. Nu exista nici o boala fara facuze sufletesti. La cancerul de san acestea sunt foarte evidente, chiar strigatoare la cer, insa medicii nu fac cercetare iar cand fac si descopera ceva adevarat sunt combatuti ca si Dr. Hamer.

Admin
Admin

Mesaje: 38
Data de inscriere: 19/11/2009



Re: Despre cauzele adevarate ale cancerului - Dr. Geerd Hamer
danic la data de Dum Feb 21, 2010 10:37 am

Imi permit o completare la acest foarte interesant articol, cu ceva ce am primit zilele acestea pe email despre dl dr. Ryke Geerd Hamer:

GERMAN NEW MEDICINEŸ (GNM)
Paradigma medicala a dr. Ryke Geerd Hamer
ˆ By Caroline Markolin, Ph.D., Vancouver, Canada

..........

ORIGINEA BOLILOR ESTE IN CREIER
Dr. Hamer a stabilit ca "orice boala este cauzata de un soc emotional care surprinde individul total nepregatit" (Prima Lege Biologica). In onoarea fiului sau, dr. Hamer a denumit acest incident stresant "Dirk Hamer Syndrome" sau "DHS".
Psihologic vorbind, DHS este un incident foarte personal, conditionat si determinat de experientele noastre trecute, de vulnerabilitati, de perceptiile personale, de valorile si credintele personale. Cu toate acestea, DHS nu este doar un conflict emotional, ci si biologic, care trebuie inteles in contextul evolutiei noastre personale. Animalele experimenteaza aceste socuri biologice in urma pierderii bruste a cuibului sau a teritoriului, a pierderii unui pui, a separarii de partener sau de grup, a unui pericol neasteptat, a unei perioade in care sunt private de hrana sau a unei amenintari de moarte.
Un barbat, de exemplu, poate suferi un soc conflictual de "pierdere a teritoriului" cand isi pierde, pe neasteptate, casa sau locul de munca; pentru o femeie, un soc conflictual "in camin" poate fi o grija pentru binele unuia dintre membrii familiei; un soc conflictual de tipul abandonului" poate fi declansat de un divort neprevazut sau de o spitalizare de urgenta; copiii sufera deseori un soc conflictual "de separare" cand mama se decide sa-si reia serviciul sau cand se despart parintii.
Analizand mii de tomografii (CT) in corelatie cu istoricul pacientului, dr. Hamer a descoperit ca, atunci cand are loc DHS, socul impacteaza o zona specifica, predeterminata, din creier, provocand o leziune vizibila pe tomografie, ca un set clar de inele concentrice (In 1989, Siemens, producatorul german de aparatura tomografica, a confirmat ca aceste inele nu provin de la o proasta functionare a aparaturii). Dupa impact, celulele cerebrale transmit socul impactului catre organul corespondent care, la randul lui, raspunde cu o modificare specifica, ce poate fi anticipata.
Motivul pentru care diferitele conflicte sunt legate indisolubil de anumite zone ale creierului este acela ca, de-a lungul evolutiei noastre, fiecare parte a creierului a fost programata sa raspunda instantaneu la posibile conflicte sau amenintari. In timp ce "vechiul creier" (cerebelul, zona amigdaliana) este programat cu instuctiuni de baza legate de supravietuire, care corespund respiratiei, hranirii sau reproducerii, "noul creier" (creierul mare) este codificat cu teme mult mai avansate, precum cele legate de conflictele teritoriale, cele de separare, de identitate si cele legate de autoapreciere, de increderea si respectul de sine.
Cercetarile medicale ale dr. Hamer sunt strans legate de embriologie, pentru ca, indiferent de felul in care organul raspunde unui conflict, fie prin dezvoltarea unei tumori, fie prin deteriorarea tesutului sau prin dereglarea functionarii unui organ, toate acestea sunt determinate de stratul embrionic al germenului din care provin atat organul cat si tesutul cerebral corespondent (A treia Lege Biologica).
GNM "Ontogenetic System of Tumors" (Sistemul Ortogenetic al Tumorlor) ilustreaza ca organele controlate de "vechiul creier", care deriva din endoderm sau vechiul creier mesoderm, precum plamanii, ficatul, colonul, prostata, uterul, pielea in profunzimea ei, pleura, peritoneul, pericardul, glandele mamare etc., genereaza intotdeauna proliferare celulara, imediat ce conflictul corespondent are loc la nivelul creierului. Tumorile acestor organe se dezvolta exclusiv pe durata fazei active a conflictului (initiata de DHS).
Sa luam exemplul cancerului de plaman: conflictul biologic asociat cu cancerul de plaman este un soc de tipul "frica de moarte", deoarece, in termeni biologici, panica de moarte este echivalenta cu incapacitatea de a respira. Odata cu socul datorat fricii de moarte, celulele pulmonare alveolare ce regleaza respiratia incep, instantaneu, sa se multiplice, formind o tumoare pulmonara. Contrar parerilor conventionale, multiplicarea celulelor pulmonare nu este un proces fara rost, ci serveste unui scop biologic bine definit, si anume, sa creasca capacitatea pulmonara, optimizand, astfel, sansele de supravietuire ale organismului. Analizele tomografiilor intreprinse de dr. Hamer demonstreaza ca fiecare persoana bolnava de cancer de plaman prezinta o configuratie clara, de tipul inelelor concentrice, in zona corespondenta din creier si ca fiecare pacient a suferit un soc conflictual emotional total neasteptat, de tipul "fricii de moarte", inaintea declansarii cancerului. In majoritatea cazurilor, teama de moarte a fost determinata de socul unui diagnostic de cancer, ce a fost resimtit ca o sentinta la moarte.
Cancerul de san, potrivit cercetarilor dr. Hamer, este rezultatul grijilor provocate de un conflict de tipul "mama-copil" sau "probleme cu partnerul". Aceste tipuri de conflicte impacteaza intotdeauna vechiul creier, in zona care controleaza glandele producatoare de lapte. O femeie poate suferi un conflict de tipul mama-copil, intrucat isi face foarte multe griji cand copilul ei este ranit sau se imbolnaveste grav, foarte brusc. Pe durata fazei de stres, cat conflictul este activ, celulele glandei mamare continua sa se multiplice, formand o tumora. Scopul biologic al proliferarii celulare este de a mari capacitatea de lactatie pentru copilul suferind, grabind, astfel, procesul de vindecare al acestuia. Fiecare femeie si fiecare femela din lumea animala se naste cu acest program de reactie biologica pentru crestere si dezvoltare. Numeroasele studii ale dr. Hamer arata ca femeile, chiar si cand nu alapteaza, dezvolta tumori ale glandelor mamare din cauza grjilor obsesive pentru binele celor dragi (a copilului care are probleme, a unui parinte bolnav sau de grija unui prieten cu probleme).
Ceea ce a fost spus despre cancerul de plaman sau despre cel mamar este valabil pentru orice alt tip de cancer ce isi are originea in "vechiul creier". Fiecare tip de cancer este declansat de un conflict soc specific, care activeaza un "program biologic precis" (A Cincea Lege Biologica), ce permite organismului sa depaseasca obisnuintele functionarii zilnice si sa se confrunte fizic cu situatia urgenta. Pentru fiecare tip de conflict exista o zona cerebrala specifica, de unde este coordonat acest program de urgenta.
In vreme ce organele controlate de vechiul creier dezvolta tumori pe durata fazei active a conflictului-soc, situatia este opusa in cazul organelor controlate de noul creier. Toate organele si tesuturile ce corespund si sunt coordonate de noul creier (ovarele, testiculele, oasele, nodulii limfatici, epiderma, mucoasa colului uterin, bronhiile, vasele coronariene, canalele de alaptare etc.) isi au originea in ectoderm sau mesodermul noului creier. In momentul producerii conflictului-soc, tesuturile organelor corespondente acestei zone a creierului raspund prin degenerare celulara. Necrozarea ovarelor sau a testiculelor, osteoporoza, cancerul osos sau ulcerul stomacal, de exemplu, sunt situatii ce apar doar atunci cand persoana se afla intr-o stare emotionala de stres relationata cu conflictele-soc corespondente. Asa cum este de asteptat, distrugerile tesuturilor respective au o semnificatie biologica precisa.
Sa luam exemplul tesuturilor canalelor de lactatie. Ele se dezvolta mult mai tarziu decat glanda mamara, acest tesut fiind controlat de o zona mai tanara a creierului, cortexul cerebral. Conflictul biologic ce corespunde tesutului canalelor de lactatie este unul de tip conflict de separare, rezultat al unei experiente de tipul copilul meu (sau partenerul meu) mi-a fost luat de la san. O femela din lumea animala sufera un astfel de conflict cand puiul ei se pierde sau este omorat. Ca un reflex natural la acest conflict-soc, tesutul canalelor de lactatie incepe sa ulcereze. Scopul acestei reactii este marirea diametrului canalelor de lactatie, astfel incat laptele nefolosit sa se poata drena mai usor si sa nu se congestioneze in interiorul sanului. Creierul fiecarei femei este programat cu acest gen de reactie-raspuns biologic. Din moment ce sanul femeii este asociat, biologic vorbind, cu grija si hranirea, femeile sufera un conflict-soc cauzat de separarea brusca de o persoana iubita. Pe durata fazei active a conflictului-soc nu exista, practic, nici un simptom, cu exceptia unor ocazionale puseuri usoare in interiorul sanului.

CELE DOUA FAZE ALE ORICAREI BOLI
Dr. Hamer a descoperit ca orice conflict si orice boala are si o rezolvare; orice boala se instaleaza in doua faze. (A Doua Lege Biologica). In timpul primei faze, a conflictului activ (si anume, atata timp cat acesta exista), intregul organsim este orientat catre a face fata conflictului. In timp ce, la nivel fizic, au loc dereglari celulare specifice, psihicul si sistemul nervos vegetativ autonom se confrunta, de asemenea, cu situatii neasteptate. Comutata intr-o faza de stres (sympathicotonia), mintea devine total preocupata de continutul conflictului. Tulburari ale somnului si lipsa apetitului sunt simptome specifice. Biologic vorbind, acest lucru este vital, deoarece focalizarea atentiei asupra conflictului si orele de activitate in plus constituie conditiile propice pentru rezolvarea conflictului. Faza activa a conflictului este denumita si "faza rece".
Deoarece pe perioada stresului se produce constrictia vaselor de sange, simptomele specifice ale activitatii conflictuale sunt extremitatile reci (in special mainile), tremurul si transpiratia rece. Intensitatea simptomelor depinde, in mod natural, de intesitatea si impactul socului conflictual. Daca o persoana ramane in aceasta stare prea mult timp, urmarile pot fi fatale.
Dr. Hamer a demonstrat, categoric, ca organismul nu poate muri niciodata de cancer, in sine. O persoana poate muri ca rezultat al complicatiilor mecanice produse de tumori, de exemplu blocarea unui organ vital, precum colonul sau bila, dar in nici un caz celulele canceroase, in sine, nu pot provoca moartea. In German New Medicine, distinctia dintre neoplasmul malign si cel benign nu are nici o valoare. Termenul "malign" este o constructie artificiala (la fel ca si markerii tumorali) care, pur si simplu, indica o activitate de reproducere celulara ce a depasit o anumita limita, complet arbitrara.
Decesul cuiva pe durata fazei initiale active a conflictului este datorat, de obicei, pierderii de energie, slabirii exagerate, lipsei de somn si epuizarii mentale si emotionale. De cele mai multe ori este vorba de impactul emotional devastator al unui diagnostic sau al unui prognostic negativ, de tipul 'Mai ai doar sase luni de trait', impact ce arunca pacientii de cancer si pe cei apropiati lor intr-o stare de disperare. Cu foarte mica speranta sau chiar deloc, sunt privati de forta lor vitala, isi consuma inutil energia si, in cele din urma, mor in urma unui proces agonizant pentru pacientii oncologici, pe care tratamentele conventionale de cancer nu fac decat sa il accelereze.
Daca bolnavul nu a facut nici o terapie conventionala oncologica (in special chimioterapie sau radioterapie), GNM are o rata de succes de 95-98%. Este o ironie ca aceste statistici ale succeselor remarcabile ale dr. Hamer au fost date chiar de autoritati. Cand dr. Hamer a fost arestat, in 1997, pentru acordarea de sfaturi medicale, fara a avea licenta medicala, pentru trei persoane, politia a confiscat fisele pacientilor lui si le-a analizat. Un procuror de stat a fost nevoit sa recunoasca, in timpul procesului, ca dupa cinci ani, 6 000 din 6 500 de pacienti cu cancer in faza terminala erau inca in viata. Ceea ce nu se intampla in cazul tratementelor conventionale...
Conform declaratiilor epidemiologului si biostatisticianului dr. Ulrich Abel (Germania), majoritatea curelor de chimioterapie au rate de succes foarte slabe. Nu exista nici o dovada stiintifica referitoare la abilitatea de a extinde in mod apreciabil viata pacientilor care sufera de cele mai comune forme de cancer organic. Chimioterapiile pentru cancerele maligne prea avansate pentru operatie - circa 80% din totalul cancerelor - reprezinta o zona pustiita a stiintei (scientific wasteland) (Lancet 1991).

CORPUL SE VINDECA SINGUR
Rezolvarea conflictului generat de semnalele initiale reprezinta inceperea fazei a doua a programului biologic. Emotiile si organismul nostru se concentreaza imediat asupra manierei de reparare, programul de vindecare fiind asistat direct de sistemul nervos vegetativ. Pe perioada fazei de vindecare, apetitul revine, dar suntem foarte obositi (putem chiar sa nu avem puterea de a ne ridica din pat). Odihna si furnizarea tuturor nutrientilor necesari organismului sunt esentiale pe perioada de vindecare. In a doua faza, cea "calda", vasele de sange cresc, incalzind extremitatile si pielea.
Odata cu rezolvarea conflictului are loc o schimbare la nivelul organelor, proliferarea celulara (vechiul creier - controlul cresterii tumorale) si distrugerea celulara (creierul nou - controlul degradarii tesuturilor) se opresc imediat si este declansat procesul de reparare specific. O zona care s-a necrozat sau care a prezentat ulceratii in timpul fazei active a conflictului este acum regenerata si refacuta cu celule noi. Acest proces este insotit, de regula, de inflamatii potential dureroase, provocate de edeme, ce protejeaza tesutul pe durata vindecarii. Alte simptome tipice regenerarii sunt: hipersensibilitate, mancarimi, spasme (daca sunt implicate tesuturile musculare) si inflamatii. Exemple de boli ce apar doar in procesele de vindecare sunt: afectiuni dermatologice, hemoroizi, laringita, brosita, artrita, ateroscleroza, disfunctii ale rinichilor si vezicii urinare, anumite boli ale ficatului, infectii (vezi mai jos).
Bazandu-se pe observarea multiplicarii celulare (mitoza) si pe distinctia standard dintre tumoarea benigna si cea maligna, medicina conventionala interpreteaza procesul natural de producere celulara a tesutului care se vindeca drept tumoare maligna. In GNM distingem, la fel, doua tipuri de tumori care, insa, sunt clasificate dupa tipul de tesut si dupa zona cerebrala din care provin si de unde sunt controlate. Unele se dezvolta exclusiv in faza activa a conflictului-soc (tumorile pulmonare, cele de la nivelul colonului, ficatului, uterului, prostatei etc.), iar altele apar in timpul procesului natural de vindecare.
In felul in care creierul vechi controleaza cancerul, cresterea tumorala nu este nici accidentala si nici fara sens, din moment ce proliferarea celulara se opreste de indata ce tesutul este reparat. Cancerul testicular, cel ovarian, limfomul, limfomul non-Hodgkin, diferitele tipuri de sarcom, carcinomul bronhial si cel laringial, cancerul cervical pot fi vindecate si sunt fenomene exclusive ale fazei de vindecare. Cu conditia ca procesul de vindecare sa nu fie intrerupt de medicamente sau de o revenire a conflictului-soc, aceste tumori dispar pana la urma, pana la incheierea procesului de vindecare.
Al doilea tip de neoplasm mamar, carcinomul in situ (DCIS), intra tot in aceasta categorie. In timp ce un cancer de san este un indicator ca femeia este in faza activa a conflictului de tip grija, un neoplasm in situ este un semn pozitiv ca problema asociata conflictului de separare a fost rezolvata. O femeie nu face cancer mamar fara motiv! Asa cum nici faptul ca el se dezvolta exact in sanul stang nu este o coincidenta.

IMPORTANTA LATERALITATII NOASTRE BIOLOGICE
Dr. Hamer a descoperit ca lateralitatea stabileste daca o boala precum cancerul se dezvolta in partea stanga sau in cea dreapta a organismului. Regula este ca o persoana dreptace raspunde unui conflict cu mama sa sau cu copilul cu partea stanga a organismului si cu partea dreapta la un conflict cu tatal sau cu partenerul, fratii, rudele, prietenii, colegii etc. Pentru stangaci este invers. Exista intotdeauna o relatie inversa intre creier si organism, pentru ca fiecare emisfera a creierului (mai putin partea amigdaliana) este in relatie directa cu partea opusa a corpului. Cel mai simplu mod de a descoperi lateralitatea noastra biologica este sa batem din palme. Palma care este deasupra indica daca suntem stangaci sau dreptaci. Astfel, un cancer in sanul drept, un chist ovarian in ovarul stang, o problema de piele pe partea dreapta sau stanga (ori ambele), o paralizie motorie pe partea dreapta (dupa un atac cerebral) ne dau un prim indiciu despre cine a fost implicat in momentul izbucnirii conflictului. In ceea ce priveste conflictele mai avansate (si regiunile cerebrale), statutul hormonal trebuie de asemenea luat in calcul, pentru o evaluare exacta.

ROLUL BENEFIC AL MICROBILOR
Un alt aspect al cercetarilor dr. Hamer este acela al rolului microbilor pe parcursul evolutiei bolii. Pe scurt, a aflat ca microbii - ciupercile, bacteriile si virusurile - sunt activi doar pe durata procesului de vindecare si maniera in care ei opereaza este in deplina concordanta cu logica evolutiva (A Patra Lege Biologica). Bacteria ce provoaca tuberculoza, spre exemplu, populeaza doar tesuturile controlate de creierul vechi. Functia lor pe timpul procesului de vindecare este de a descompune tumorile care nu-si mai au rostul: cele pulmonare, de colon, cele de la nivelul rinichilor, prostatei, uterului, sanului, melanoamele si mesoteliomul. Bacteriile tuberculozei sunt esentiale pentru descompunerea constructiilor celulare ce au proliferat cu un anumit scop biologic in timpul fazei active a conflictului. Daca bacteriile necesare nu sunt disponibile din cauza vaccinarii sau a uzului excesiv de antibiotice ori in urma chimioterapiei, tumorile nu se pot dezintegra cum trebuie. Ca urmare, raman pe loc si sunt incapsulate in mod inofensiv. Detectate la un control de rutina, ele pot fi diagnosticate drept cancer, ceea ce poate declansa noi conflicte, asociate cu noi simptome. Intelegand legile biologice ale desfasurarii bolilor, aceasta perspectiva poate fi eliminata. In timp ce bacteriile descompun tumorile cu celule care nu mai sunt necesare, virusii sunt implicati in procesul de vindecare al tesuturilor coordonate exclusiv de cortexul cerebral (ex: bronhiile, mebrana nasala, mucoasa stomacala, mucoasa canalelor biliare si epiderma). Hepatita, pneumonia, herpesul, gripa si gripa stomacala indica faptul ca procese virulente naturale de vindecare sunt in curs. In ceea ce priveste rolul virusurilor, dr. Hamer prefera sa vorbeasca de virusuri ipotetice, din cauza ca, in ultimul timp, existenta lor este pusa in discutie. Acest lucru este in concordanta cu descoperirile initiale ale dr. Hamer, care aratau ca procesele de reconstructie si regenerare ale tesuturilor necrozate sau ulcerate au loc chiar si in absenta virusurilor specifice tesuturilor respective. Dilema in care se gaseste medicina conventionala este aceea ca nu recunoaste tiparul de evolutie in doua faze al fiecarei boli, prima faza, aceea a conflictului activ, fiind, in mod obisnuit, scapata din vedere. Din moment ce microbii sunt activi doar in faza de vindecare, iar activitatea acestora este in mod normal acompaniata de inflamatii, febra, puroi, supurari si dureri, microbii sunt considerati rau-facatori si cauza a bolilor infectioase. Dar microbii nu provoaca boli. Pana la urma, organismul nostru este cel care angajeaza microbii pentru a optimiza procesul de vindecare. Microbii pot fi, bineinteles, transmisi, dar ei raman inofensivi pana in momentul in care persoana este in faza de vindecare a aceluiasi tip de conflict.

PUNAND LA INDOIALA METASTAZELE
Bazandu-se pe GNM "Sistemul Ontogenetic al tumorilor", teoria larg raspandita a metastazelor, ce sugereaza ca celulele canceroase migreaza prin vasele de sange si limfa, generand tumori si in alte locuri, este, in cuvintele dr. Hamer, pura fictiune academica. Celulele, in general, si cele canceroase, in special, nu isi pot schimba, sub nici o forma, structura histologica si nici nu pot sa treaca de bariera bacteriana. De exemplu, o celula canceroasa a unei tumori pulmonare, care este de origine endodermica, controlata de zona amigdaliana a creierului si care prolifereaza de-a lungul fazei active a conflictului, nu se poate transforma intr-o celula osoasa, care este de origine mesodermica si este controlata de cortexul cerebral, celula care se deterioreaza in timpul fazei active a coflictului, in procesul de decalcifiere. In scenariu, cancerul pulmonar metastazeaza la oase, celulele cancerului pulmonar creeaza, de fapt, un gol (descompunere celulara - reversul cancerului) in anumite oase din organism. Trebuie sa ne intrebam, de asemenea, de ce celulele canceroase doar rareori se raspandesc la nivelul tesuturilor vecine, de exemplu, de la uter la cervix. Daca celulele canceroase sunt transferate prin sange, de ce nu este scanat sangele donat, pentru a cauta celule canceroase? De ce nu sunt gasite o multitudine de tumori in peretii vaselor de sange ai pacientilor bolnavi de cancer?
Acum doi ani, pe 19 august 2004, ziarul canadian Globe and Mail a publicat un articol, intitulat "Cercetatorii urmaresc testele de sange pentru cancerele de san", care continea declaratiile revelatoare: Vanatoarea celulelor canceroase in fluxul sangvin a durat 10 ani si, pana de curand, nici o tehnologie existenta nu e reusit sa izoleze clar o singura celula tumorala, dintre milioanele de celule rosii si albe continute in orice mostra de sange uman. In afara faptului ca vanatoarea este departe de a fi incheiata (asa cum indica articolul), nu cumva acest fapt sugereaza ca ipoteza metastazelor a dezinformat publicul si a speriat de moarte milioane de pacienti de cancer, de-a lungul ultimelor patru decenii?
Dr. Hamer nu neaga, bineinteles, posibilitatea aparitiei celui de-al doilea cancer, dar tumorile succesive nu sunt determinate de migrarea celulelor canceroase ce se transforma, in mod
miraculos, intr-un tip diferit de celula, ci, mai degraba, sunt urmarea noului conflict-soc. Noul DHS poate fi declansat de o alta experienta traumatizanta aditionala sau de socul provocat de diagnostic. Asa cum am mentionat mai devreme, un diagnostic neasteptat de cancer sau informarea cuiva ca are metastaze poate declansa o spaima de tipul fricii de moarte (provocand cancer pulmonar) sau orice alt tip de diagnostic relationat cu socul emotional, cauzand noi cancere in diferite alte parti ale organsimului. In multe cazuri, pacientii respectivi nu supravietuiesc pana in faza de vindecare, din cauza starii de stres foarte grave care ii slabeste atat de mult, incat mai au doar foarte putine sanse de a supravietui chimioterapiei, care este extrem de toxica.
Al doilea tip de cancer cel mai frecvent intalnit, dupa cel pulmonar, este cancerul osos. Dr. Hamer a descoperit ca oasele noastre sunt biologic legate de increderea, respectul si stima de sine. Altfel spus, spunandu-i-se cuiva ca are o boala care ii ameninta viata, in mod special una ce se presupune ca se raspandeste ca focul prin organism, este echivalent cu a-i induce sentimentul inutilitatii, la care se adauga si decalcifierea oaselor (in cazul cancerelor de san, deseori in zona sternului si a coastelor). Tot asa cum se rupe un os, scopul programului
biologic (al bolii) apare la sfarsitul fazei de vindecare. Cand faza de reparare este completa, osul va fi mult mai puternic in zona respectiva, pentru a ne asigura, astfel, ca suntem mai bine echipati, in eventualitatea aparitiei unui nou conflict legat de stima de sine.

NATURA TUMORILOR CEREBRALE
Odata ce conflictul a fost rezolvat, leziunile cerebrale, impreuna cu psihicul si organul aferent, intra in faza de vindecare. Odata cu repararea oricarei leziuni apare un edem (fluid in exces), pentru a proteja tesutul cerebral care este refacut. Pe tomografie, schimbarile sunt foarte usor de observat: inelele concentrice dispar in edem si apar acum neclare si inchise la culoare. In momentul de varf al fazei de vindecare, cand edemul cerebral atinge dimensiunea maxima, creierul declanseaza un scurt si puternic impuls ce expulzeaza edema. In terminologia GNM, aceasta reglare este denumita "criza epileptica" (CE).
In timpul crizei, intregul organism este aruncat, pentru scurt timp, intr-o stare de simpaticotonie (hiperstimularea sistemului nervos simpatic), retraind simptomele tipice fazei de conflict activ, cum ar fi transpiratie rece, extremitati reci, puls accelerat si greata. Intesitatea si durata acestei crize pre-programate este determinata de intensitatea si durata conflictului precedent. Atacurile cardiace, accidentele cerebrale, crizele de astm si cele epileptice sunt doar cateva exemple ale acestui crucial punct de revenire. Tipul de criza depinde intotdeauna de natura conflictului si de zona cerebrala corespunzatoare implicata.
Dupa ce edema cerebrala a fost impinsa afara, tesutul conectiv ce ofera suport structural neuronilor se reface in zona respectiva, pentru a restabili functiile celulelor nervoase care au fost afectate de socul datorat conflictului (DHS). Aceasta acumulare naturala este ceea ce medicina conventionala denumeste tumoare cerebrala, o asemenea veste avand consecinte cumplite asupra pacientului. Dr. Hamer a stabilit, in 1981, ca tumoarea cerebrala nu este o boala in sine, ci un simptom al fazei de vindecare, ce se desfasoara paralel si la nivelul organului afectat (controlat de la nivelul creierului din zona sa specifica, aflata, simultan, in faza de reparare). Astfel ca metastazele cerebrale, de fapt, nu exista nici ele.

TERAPIA GNM (pe scurt)
Primul pas in terapia GNM este sa oferi o intelegere a naturii biologice a simptomului - de exemplu, un anumit tip de cancer, in relatie cu cauzele sale pihice. O tomografie si un istoric medical complex sunt de asemenea vitale pentru a stabili daca pacientul este inca in faza activa a conflictului sau se vindeca. Daca este inca in faza activa, atentia trebuie indreptata asupra identificarii motivului socului initial DHS si stabilirea unei strategii pentru rezolvarea conflictului. Este cruciala pregatirea bolnavului si informarea lui cu privire la simptome si la procesul vindecarii si eventualele complicatii ce pot aparea. Simptomele sunt foarte previzibile! Descoperirile doctorului Hamer ne furnizeaza, pentru prima oara in istoria medicinei, un sistem sigur ce ne permite nu numai sa intelegem, ci si sa prefiguram dezvoltarea si simptomele oricarei boli. Aceasta este adevarata medicina preventiva, un aspect al GNM care cu greu poate fi dezbatut suficient. Adevarata preventie necesita intelegerea cauzelor reale ale bolii si aceasta este exact ceea ce cercetarile doctorului Hamer furnizeaza in detaliu.

Intelegand cele "Cinci Legi Biologice" ale cauzei si ale procesului de vindecare al bolii, ne putem elibera de teama si panica ce apar deseori odata cu instalarea unor simptome. Aceasta cunoastere este mai mult decat putere. Ea poate salva vieti.

Autor: Caroline Markolin, Ph.D.,

Pentru mai multe informatii despre GNM, vizitati [Seuls les administrateurs ont le droit de voir ce lien]

Articolul a fost publicat pentru prima oara in: EXPLORE, vol. 6, Nr. 3, May 2007